Iubire versus Cost-Sharing...

   Observ intr-o tot mai mare masura, din pacate chiar in jurul meu, in randul colegilor, prietenilor etc. tendinta pervertirii umane in "parteneriate domestice".
Posibil intr-o disperarata nevoie de a nu fi singuri cu ei insisi, acesti oameni ajung sa isi petreaca ani din viata, in relatii in care nefericirea este mai des intalnita decat incompetenta in departamentele de stat sau decat insasi prostia in cluburile de manelisti...Ori cand ai de-a face cu o asemenea frecventa, de natura sa depaseasca cele doua concepte amintite mai sus, iti spui un singur lucru: WTF?!

   Ma gandesc la alte vremuri, timpuri, impregnate-n minte inca, fixate poate in perioada copilariei ca urmare a reminiscentelor si firmiturilor eductionale remanente, ecou ale altor generatii, primite fie de la pariniti, fie bunici sau alte eventuale fosile vii, niste  marturii ale unor altor vremuri demult apuse, in care "ca sa vezi" oamenii stateau unii cu altii, fiindca...ghici ce..SE IUBEAU! Vremuri in care modelul: sot programator-sotie cu nivel scazut financiar, sau sotie manager-sot somer nu erau atat de cautate, nu erau prezente la fiecare colt, devenind o "normalitate" ca familia ori relatiile sa fie niste simple metode de "cost-sharing" si "social improvment"... (desigur, mai exista multe alte profesii care pot fi amintite cu titlu de exemplu, rog cei care nu se regasesc in situatia expusa sa ignore eventuala eronat-imaginata, aluzie)

   Ma gandesc la vremurile cand inca o femeie avea curajul sa renunte la confort, sa renunte la un nivel financiar bun, la o rutina, la un statut social, de dragul viitorului si de dragul imboldului natural pe care fiinta umana il are, in a cauta fericirea...Asemeni unei pisici privind in geam la picaturile de ploaie, dar poate cu alte ganduri, privesc cu nostalgie spre modelele trecutului ce nu "va sa mai vie", cel putin atata vreme cat FRICA estea cea care domina mintile celor mai multi dintre noi, atata vreme cat oameni inteligenti, oameni cu principii sanatoase se complac intr-o cenusie existenta emotionala in loc sa faca loc viitorului si sanselor nebanuite care pot emerge atunci cand dai reset...

   Si e trist, e atat de trist sa vezi o femeie, o fiinta vie, inteligenta, inca intr-o tinerete tomnateca, dar departe de a fi macar la varsta a doua, cum isi vinde ultimii ani de frumusete, de energie inca sporita, pentru un om aproape strain, mai apropiat decat un furnizor, doar prin intimitatile prin care nopti de-a randul i-a oferit cel mai adesea, anorgasmice experiente, langa un om pentru care nu simte nimic, poate fiindca nu e potrivit sau poate fiindca nu a simtit niciodata ce e iubirea (in cazul cel mai nefericit)... E atat de trist sa ii vezi ochii care sunt luminati uneori de bucuria unei discutii sincere, cu un coleg, cu o colega, cu orcine care ii ofera caldura sincera mult-cautata, chiar si intr-o doza foarte mica si sa apoi sa-ti imaginezi ochii-i goliti de lumina, fazi, scufundati intr-o ignorare perpetua a cosmarului sustenabil in care traiesc, a picaturii chinezesti ce usuca orice magie, orice urma de speranta... Cu atat e mai trist cu cat stii, ca acel om, in adancul lui are principiile "vechii lumi apuse", tributara (si) iubirii, dar ca... e  puternic otravit si dominat de FRICA; frica de a pierde ceva acceptabil, frica de singuratate, frica de neajunsuri materiale,  nu in ultimul rand, frica generica ce-si are substanta in adorabila fragilitate feminina, dar care bine femeii aparent nu-i face...

   Daca insa femeile sunt mai usor de inteles, macar din perspectiva presiunii sociale, presiunii materiale si a faptului ca natura nu le-a oferit aceeasi putere fizica, parametru care noua poate ne ofera in mod automat si fara sa mai realizam macar, mai multa liniste.
Daca insa ele au aceste "circumstante poate atenuante", sa vezi un barbat care din frica de a pierde cele de mai sus+satisfactia sexuala se complace in neimplinire, e a dracului de trist...
Fara discutii ca atat femeile, cat si barbatii pot avea scurte perioade de timp de "confuzie", perioade tranzitorii in care alegerile se fac mai greu; cand insa acestea se cronicizeaza, cand vorbim de foarte multe luni sau chiar ani de la constientizarea rationala a iminenteti repetabilitatii nefericirii, cred ca putem vorbi de trei lucruri la fel de grave: perfidie, prostie sau frica...

   Salut acele femei ce au ales sa planga si poate in aceste momente sufera sub incidenta inertiei, dar care au ales viitorul posibil-bun, in detrimentul prezentului cu siguranta-prost...
   Salut barbatii pentru care sexul nu e mai puternic decat ratiunea, sufletul si speranta...

 
 
  

Nesimtire vs. Nepasare/ Oameni punctuali/nepunctuali

Foarte multi oameni devin adesea nesimtiti dintr-o pura lipsa de interes pentru aspecte considerate importante de catre altii. Punctulitatea este unul dintre acestea, fiind cum spunea cineva, o "virtute a mediocritatii". Un lucru este totusi clar: este totusi o virtute si apartine mediocritatii, nicidecum celor submediocri. Putem deci afirma cu indrazneala ca atunci cand cineva intarzie in mod regulat, poate sa fie si dintre cei submediocri, la fel cum ar putea apartine categoriei geniilor.

Dar de ce nu este considerata punctualitatea un lucru important de catre unii?
Ce face ca un lucru sa fie important?

Importanta este relativa ca si multe alte lucruri relative. Ea este data de afect. Acele lucruri le consideram importante, care rezoneaza cu prioritatile noastre interioare. Cu alte cuvinte atat timp cat nu exista un interes vadit din partea unei persoane nepunctuale in a fi punctuala, acest lucru nu se va produce. Din nimic, nu se face nimic, vorba lui Shakespeare. Stia acest "baiat" cate ceva... Deci ca cineva sa fie interesat de puntualitate in a intalni alta persoana, cea de-a 2 trebuie sa promita ceva corespunzator intereselor personale ale primei, pentru ca nepuntualul sa fie motivat. Motivatia este cheia marilor compromisuri. Cata vreme o intalnire nu insufla un potential ridicat de castig fie el de orice natura (ex: business-financiar, informational, recreational etc.) sau nu condtioneaza puternic prin natura ei, pers. nepunctuala va ramane pasiva la importanta prezentarii la timp in locul stabilit. Fiintei umane ii place intr-o masura mai mica sau mai mare constrangerea, fiinta umana este adesea masochista si pana nu e conditionata de ceva, fie pozitiv ori negativ nu ia atitudine. Desigur nu toti oamenii au nevoie de un stimul enorm de puternic motivational in a fi sa a nu fi punctuali. De aici ei se divid in 2 categorii:
-nesimtiti
-simtiti

Nesimtitii sunt cei care "nu simt". Nu simt ca au gresit, nu simt ca se cade sa isi ceara scuze si sa vina cu o explicatie pertinenta a motivului intarzierii sau neprezentarii in termenul stabilit, in sfarsit ei nu simt multe lucruri ce ar trebui a fi constientizate.

Antagonic se situeaza cei simtiti. Acestia nu sunt simtiti neaparat datorita faptului ca ar fi sau nu ar fi punctuali ci asa s-au nascut, sau au fost educati, cu un simt mai ridicat al responsabilitatii.

Ceea ce insa uneste categoriile sus-amintite este faptul ca punctual sau nepunctual, simtit sau nesmitit fiecare individ cu care intri in contact iti va "trage teapa" mai devreme sau mai tarziu.
Nu exista om "corect pana in maduva oaselor", vertical, nu exista prieten dezinteresat, nu exista iubire adevarata, toate acestea nu exista la infinit. Conteaza durata la care cineva se raporteaza. Pe un segment scurt sau mediu de timp (scurt si mediu in acceptiune umana), o persoana se va comporta ireprosabil sau va reactiona asa cum tu ai perceput superficial ca este acea persoana. Mai devreme sau mai tarziu insa oricare om te va dezamagi. Difera doar intensitatea diferentei perceptive remisa. Atunci cand diferenta perceptiva este foarte mare, rezulta 2 lucruri:
- premisa perceptiei a fost mult eronata sau teapa a fost foarte mare

Este in natura omului sa greseasca si de aceea orice actiune, concept, sentiment, gest, orice este realizat de om, mai devreme sau mai tarziu fa genera erori. Difera doar durata pana la momentul declansarii.

Daca un om nu ti-a gresit cu nimic toata viata, este clar ca nu l-ai cunoscut suficient sau ca nu a trait destul :)

Amicitie, iubire, prietenie, tovarasie, sex

Situate poate in acelasi camp semantic pentru unii oameni, pentru altii aceste cuvinte in special ultimul, de primele 4, se diferentiaza vizibil, ramanad totusi intr-o stransa legatura si emergenta.

Ce este amicitia?

amiciţie - AMICÍŢIE, amiciţii, s.f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia. Amiciţie ≠ vrăjmăşie AMICÍŢIE s. v. prietenie. amicíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. amicíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. amicíţiei; pl. amicíţii, art. amicíţiile (sil. -ţi-i-)

Observam deci, comform definitiei expuse in Dex amicitia este sinonima cu prietenia.
Dar ce este prietenia?

prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.

Observam in definire apar cateva idei importante, sau concepte:
- simpatie
- respect
- atasament reciproc
despartite prin vigula denotand astfel ca intre ele poate exista raport de disjunctie si conjunctie astfel incat pot exista si toate conditiile simultan dar este de ajuns sa fie indeplinit un parametru ca sentimentul de prietenie sa existe.

Ducandu-ne cu gandul la expresia incetatenita "prietena mea, prietenul meu" vedem cat de relativ este termenul in descrierea statutului relational dobandit in urma declansarii acestei stari, sau acestui sentiment amintit mai sus.

Este foarte interensant cum exista o circularitate intre definitiile conceptelor: iubire, dragoste, afectiune:

iubire - IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Iubire ≠ ură IUBÍRE s. 1. amor, dragoste, (înv. şi reg.) iboste, (înv.) libov. (~ dintre doi tineri.) 2. v. iubit. 3. v. dragoste. 4. v. patimă. iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi

Dar daca nu stim ce este dragostea sau afectiunea...,

dragoste - DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor. ♢ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ♢ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ♢ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârşi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Fiinţă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relaţii amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

Deci dragostea - sentiment de afectiune, dar ce e afectiunea ???

afecţiune - AFECŢIÚNE, afecţiuni, s.f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.

Suntem plimbati din nou ca de la un ghiseu la altul al unei institutii de stat, fara sorti de izbanda.
Se face referire in definirea unui concept la alte 3 concepte, care dupa cum s-a vazut sunt definite la randul lor in functie de celelalte concepte insirate mai sus.

Concluzia unui extraterestru ar fi ca limba romana este lipsita de logica, incalcandu-se in stil mare regulile definirii logice:

1. Să fie caracteristică;
2. Să nu fie circulară (un cuvânt nu se definește prin el însuși);
3. Să fie clară și precisă;
4. Să fie logic afirmativă;
5. Să nu conțină contradicții.

Ramanand deci in "ceata" extraterestrul nu ar avea alta sansa decat sa incerce pe cont propriu o clarificare a finelor nuante ale acestor concepte, care adesea se confunda sau se aseamana.
Masura in care amicitia este prietenie si prietenia e de fapt iubire nu poate fi data de un dictionar si nici clarificata ci ea este stabilita printr-un proces intuitiv de indivizii intre care se pot exercita astfel de stari, sentimente, consistenta si natura lor fluctuand mereu in functie de parametri precum:
- durata exercitatii unui anumit tip de sentiment
- saturatia
- disponibilitatea temporala
- situatia financiara
- schimbarea sexului
- decesul
si multi altii, asa ca este imposibil ca cineva sa afirme cu vehementa exercitarea doar a unui singur tip de sentiment in raport cu alta pers. , cand granita este relativa si insasi numarul tipurilor de perceptii asupra frontierelor dintre ele este infinit, asa cum infinit e si numarul de constiinte, de perceptii.


:)

Invierea vazuta ca podium al modei si al prostiei

Buna si bine v-am regasit dragi prieteni, sau chiar atei, care cititi. Hristos a inviat !

Mai deunazi am avut ocazia sa particip la o procesiune spcific crestina si anume Sarbatoarea Invierii, care din pacate mi-a lasat un gust amar...
In primul rand, tin sa mentionez ca nu a fost datorita moralei ei, a sarbatorii, ci a hainelor extravagante ce-ti captau atentia de la cele sfinte. Adica, e mai usor sa vezi un decolteu pana la buric decat fata Domnului, nu? Vorba aceea "Si nu ne duce pe noi in ispita"... Iata deci ispita la ea acasa, in casa Domnului... Sa intelegem ca acele 'tipe' erau mesagerele Domnului, ca un fel de flagrand delict, fiind puse acolo pt a ne ispiti si a ne testa devotamentul pt valorile crestine? Eu unul nu cred asta; dati-mi voie sa cred ca erau niste 'pipite' proaste venite acolo pt a-si spori 'ratingul social', care se adauga listei mele de oameni nepotriviti unei astfel de sarbatori.Intre acestia tin sa-i enumar si pe procsenetii care impreuna cu angajatele lor defilau zguduindu-si 'lantoagele' de aur.Tot pe acolo tin sa pun si femeile proaste ce-si etalau ringtonurile fara nicio rusine in timpul slujbei, si taranii prosti care radeau la unison de gesturile facute de confratii lor in incercarea disperata de a atrage vreo felina nereusita, venita pe acolo din motive asemanatoare...
La toate acestea se adauga si instalatia audio relativ slabuta a bisericii, e vorba de Biserica cu luna, unde am avut onoarea de a fi prezent sambata seara. Trebuie sa recunosc ca din pacate, multi dintre cei din generatia mea si nu numai, nu mai au nimic sfant si superficialitatea morala atinge cote alarmante. Totodata tin sa mentionez ca nici eu nu stau f bine la capitolul trairi morale, in sensul ca spre dezamagirea mea n-am reusit sa ma concentrez intr-o prea mare masura la slujba, fiind acaparat si eu de prostia din jur si culorile tropicale de pe bluzele unora :))
Ca si sugestie finala, pot doar sa va spun ca din punctul meu de vedere cred ca ar fi de preferat, ca atunci cand nu simtim cu adevarat o traire, sentiment, sa ne retragem (In liniste) pt a nu pacatui si prin ipocrizie. E trist...dar e adevarat.

Va salut, si Doamne ajuta sa va fie mai putin rau ca pana acum !

cu respect,
D3mostene

Scrisorica lui Memelo

Domnule "Mamelo",

Dragi cititori/spectatori ai divergentelor dintre modul meu de a vedea lucrurile si cel al celui cu numele din titlu, in seara asta tin sa raspund oficial ofenselor aduse de catre Memelo, nume pe care l-am derivat putin pt. a intretine umorul; tin sa mentionez ca aceasta "metoda" stilistica, am observat-o prima data tot la el, aplicand-o din nefericire cuvintelor uzuale, pe care le "pocea" pt a aduce o coloratura amuzanta textului, spunea el...

" Cand te zbati in chinurile prostiei te doare mult? Sau e un reflex involuntar, neconditionat, o spasma zilnica ameliorata prin cateva injurii in stil rap, pe care tu le numesti "muzica".
Afla domnule "Dex" al injuriilor si declaratiilor tendentioase, ca nici mesajul tau nu era unul "prea relevant". Din cate am observat eu, tot ceea ce faceai era sa-ti bati joc de unii si de altii, de modul lor de viata, de orase precum Sighetul Marmatiei, unde am avut ocazia sa vad Memorialul Durerii, si alte atractii culturale unice si de alte evenimente cotidiene.
Fireste, multe dintre lucrurile legate de cultura nu cred ca fac parte din arealul tau cultural teza care e demonstrata si de sirul de invective din finalul articolului tau.
Din respect pt mine si pt cei ce vad polemica noastra, nu iti voi adresa acelasi gen de "urari", nu de alta dar nu pot sa ajung la nivelul tau. Orice eventuala tentativa de a accede la nivelul tau mental, m-ar face sa ma cobor atat de mult incat probabil as ajunge sub nivelul marii, unde nefiind prea mult oxigen, idirect nici creierul tau nu beneficiaza de doza fireasca.De altfel, ceva ma face sa cred ca anumite probleme medicale, te-au adus in stadiul acesta de anxietate manifestata mult in argoul folosit de tine pt a ne distra, cum spui tu...
Trecand la chestiunea cu privire la asa-zisele mele obsesii de natura homosexuala tin sa-ti combat teoria mentionand ca m-am legat de echivocul exprimarii tale gresite din numeroase articole, neclaritate ce putea duce si la astfel de interpretari.
In finalul acestei petitii anti-prostie adresata micutului din fata ecranului tau, cu alte cuvinte tie, doresc sa-ti consacrez si o poezie:

Cand te legeni tu sub bara ,
Ridicand cu greu un 'kil'
Altii stau pe-afara,
Sarutand femei gentil.

Cand ma critici si injuri
Si cand cauti razbunare,
Te indopi cu firmituri
Date tie drept mancare.

Tu te crezi destept si mare
Si tot scri de plictiseala;
Dar ce faci tu e stagnare,
E o forma de "sminteala".

Somn usor si pofta mare!
Sa manaci tu mult si bine,
Poti manca o chestie mare,
E pe gratis, de la mine...


PS: e ultima data cand imi mai pierd 10 minute pretioase pentru un caz pierdut...



PS 2: Era vorba de paine Memelo, ca sa nu mai te certi cu vanzatoare de la colt pentru guma de mestecat :)

Despre foca de Cris si Socatele atomic

Buna si bine v-am regasit dragi prieteni! Foca de Cris, este un animal cam de 2 metri, undeva la 100 de kg, care a inceput sa frecventeze Crisul odata cu venirea lebedelor.Foca a fost observata in mai multe locuri, dar in special sub podul Decebal, unde se pare ca a depus si oua, undeva sub pod ferite de ochii lumii, unde mascate de ambrele neplacute ale gunoiului, pot sa se dezvolte linistite. Foca de cris, se spune ca ar avea capacitatea de a-si schimba culoarea in functie de necesitate, radiatii sau alte impedimente de natura sa-i provoace o stare negativa psihica. Trebuie mentionat ca foca asta, e o entitate foarte cerebrala, gandeste mai mult decat multi dintre oradeni, si cu siguranta mai mult decat tine cititorule, care ai stat sa asculti porcaria asta :))

PS: Analog, socatele "atomic" e si el mai destept ca tine, dar el exista.Traieste in apropiere de rezidurile accidentului nuclear de la Cernobal, unde se hraneste inca cu resturi de cadavre iradiate si unde a dezvoltat o trasatura noua ce-l apropie de miriapode.El are 9 picioare, al noulea folosindu-l pt. a-ti arata tie fraiere care citesti asta, semnul fertitilitaii :)))

Ajutor pentru copii nevoiasi Vs. Cont in banca din afaceri cu uniforme

Buna! si bine v-am regasit dragii mei.Nu pot sa nu ma enervez cand vad mereu aceeasi pata de maro (cafenie) sau "cacanie", spuneti-i cum doriti, pe aproape toti elevii Colegiului National "Mihai Eminescu". Cum spunea si Bacovia, "Liceu, cimitir al vietii mele" si nu gresea catusi de putin, fiindca in fond asta a ajuns si liceul zilelor noastre, in special cel in care sunt, un loc unde "fitzele" se imbina cu prostia, unde aerele unor asa-zisi licentiati, se ridica mai sus decat le permit legile fizicii s.a.m.d. Ca sa descriu putin acest liceu l-as putea compara cu America de Sud, un loc al contrastelor...
Pe de-o parte avem oamenii "trasi la xerox" cu sau fara voia lor, uniformizati cu acordul directiunii, parte complice la stergerea lenta caracterului individual, a diversitatii, si totodata protagonista globalizarii, si firmelor capusa ce obtin venituri mari din directivele autocratice, dar evitabile ale guvernului romaniei.
Sa nu uitam ca in descrierea contractuala vaga a acestor uniforme, descriere facuta de unele cadre didactice, se spunea ca e vorba de brand-ul "Nike", cand colo materialul e de o calitate josnica si nu isi justifica nici pe departe cei 160 de roni. Facand un calcul aproximativ, cu o marja mica de eroare inmultind aproximativ 1600 de elevi cu 160 de roni ajungem la... 256000 roni, adica 2.56 miliarde lei vechi, care dupa vaga mea intuitie, ar fi fost suficienti pentru a face un Craciun mai fericit la 2560 de copii :)
Dar, probabil ca undeva "corectitudinea" trebuie sa fie la ea acasa spre deosebire de cei din E. Gojdu care nu s-au sinchisit sa plece capul tuturor directivelor imbecile de factura comunista :)
Iar pe de alta parte sunt zeii, allias unii profesori (nu toti), carora le este permis sa vorbeasca la mobil in timpul orelor, sa lipseasca de la ore ori de cate ori doresc muschii dansilor si evident sa aiba o diverstitate mare cromatica pe hainele lor...

Ca si incheiere urez tovarasului director norcoc in mentinerea ordinii si disciplinei in randul tineretului patriei si fie ca acei "fascisti" si acei "derbedei" ori acele "forte obscure" ce tubura ideile dvs. pacifisto-unioniste si globaliste sa dispara cu desavarsire , odata cu propagare modelului omului in salopeta maro, "sarac si cinstit" :))

Sa va fie bine si mai putin rau ca ieri!