Scrisorica lui Memelo

Domnule "Mamelo",

Dragi cititori/spectatori ai divergentelor dintre modul meu de a vedea lucrurile si cel al celui cu numele din titlu, in seara asta tin sa raspund oficial ofenselor aduse de catre Memelo, nume pe care l-am derivat putin pt. a intretine umorul; tin sa mentionez ca aceasta "metoda" stilistica, am observat-o prima data tot la el, aplicand-o din nefericire cuvintelor uzuale, pe care le "pocea" pt a aduce o coloratura amuzanta textului, spunea el...

" Cand te zbati in chinurile prostiei te doare mult? Sau e un reflex involuntar, neconditionat, o spasma zilnica ameliorata prin cateva injurii in stil rap, pe care tu le numesti "muzica".
Afla domnule "Dex" al injuriilor si declaratiilor tendentioase, ca nici mesajul tau nu era unul "prea relevant". Din cate am observat eu, tot ceea ce faceai era sa-ti bati joc de unii si de altii, de modul lor de viata, de orase precum Sighetul Marmatiei, unde am avut ocazia sa vad Memorialul Durerii, si alte atractii culturale unice si de alte evenimente cotidiene.
Fireste, multe dintre lucrurile legate de cultura nu cred ca fac parte din arealul tau cultural teza care e demonstrata si de sirul de invective din finalul articolului tau.
Din respect pt mine si pt cei ce vad polemica noastra, nu iti voi adresa acelasi gen de "urari", nu de alta dar nu pot sa ajung la nivelul tau. Orice eventuala tentativa de a accede la nivelul tau mental, m-ar face sa ma cobor atat de mult incat probabil as ajunge sub nivelul marii, unde nefiind prea mult oxigen, idirect nici creierul tau nu beneficiaza de doza fireasca.De altfel, ceva ma face sa cred ca anumite probleme medicale, te-au adus in stadiul acesta de anxietate manifestata mult in argoul folosit de tine pt a ne distra, cum spui tu...
Trecand la chestiunea cu privire la asa-zisele mele obsesii de natura homosexuala tin sa-ti combat teoria mentionand ca m-am legat de echivocul exprimarii tale gresite din numeroase articole, neclaritate ce putea duce si la astfel de interpretari.
In finalul acestei petitii anti-prostie adresata micutului din fata ecranului tau, cu alte cuvinte tie, doresc sa-ti consacrez si o poezie:

Cand te legeni tu sub bara ,
Ridicand cu greu un 'kil'
Altii stau pe-afara,
Sarutand femei gentil.

Cand ma critici si injuri
Si cand cauti razbunare,
Te indopi cu firmituri
Date tie drept mancare.

Tu te crezi destept si mare
Si tot scri de plictiseala;
Dar ce faci tu e stagnare,
E o forma de "sminteala".

Somn usor si pofta mare!
Sa manaci tu mult si bine,
Poti manca o chestie mare,
E pe gratis, de la mine...


PS: e ultima data cand imi mai pierd 10 minute pretioase pentru un caz pierdut...



PS 2: Era vorba de paine Memelo, ca sa nu mai te certi cu vanzatoare de la colt pentru guma de mestecat :)